Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CÂT, VÂRTOS, DAR, AȘA ... Mai multe din DEX...

CU ATÂT MAI MULT - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CU ATÂT MAI MULT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 427 pentru CU ATÂT MAI MULT.

Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil

... Unde ne-am exilat de bună voie, noi, pretinși eroi ai acelei epoci? Unii în Paris, alții în Viena, adică în orașele care ne atrag mai mult pe noi, românii; alții în Constantinopol, pe malul Bosforului feeric, unde tu avuseși mulțumirea de a da ospitalitate cu pâinea amară a exilului și cu alte cataifuri la mulți din compatrioții noștri, victime ale revoluției de la 1848 (sic); alții la Brusa, în Asia minoră atât de frumoasă, unde guvernul turcesc i-a tratat ca pe musafiri ai sultanului, dându-le pensii. Care dintre noi a pierit ... și la feluri de ființe eteroclite care ar putea să ocupe un loc însemnat în muzeul lui Barnum, celebrul exibitor de monstruozități. Pe lângă vițelul cu trei capete din Australia, pe lângă invalidul cu cap de lemn și femeia cu barbă din Franța etc., ar figura cu destul succes productul cel mai straniu din România, adică: omul cu burta plină de pâinea amară a exilului, și un alt product nu mai puțin comic, despre care voi scrie altă dată, adică omul care, singur el, a făcut tot în țara aceasta și a ghiftuit

 

Alexei Mateevici - Unirea culturală

... în viață lucrurile în multe întâmplări se fac nu tocmai așa, cum zic poeții, că rareori se întâmplă ca un lucru obștesc să fie început cu puterile unite. Basarabia noastră, având în vremea de astăzi cea mai neapărată nevoie de întocmirea bună a lucrurilor obștești ale poporului moldovenesc,— are și cea mai mare trebuință de unire, care lipsește cu totul din mijlocul moldovenimii. Este lucru știut că temelia tuturor nevoilor unui popor este lipsa de cultură a păturilor țărănești. Tocmai de această ... basarabeni. Cu dânsa trebuie mai întâi să lupte moldovenii cei culți și binevoitori ai neamului. Cu cât mai mult se va înlătura întunecimea țărănimii moldovenești, cu atât mai departe va ajunge tot neamul nostru. Iar înaintarea culturală a neamului se poate ajunge numai pe calea lui proprie, căci țăranul numai atunci ... viață deșteaptă culturală, ceea ce am auzit-o de la unii moldoveni din tagmele de mai sus. Avem deci de a face îndeobște cu întrebarea foarte însemnată pentru chestia culturii moldovenești: este țăranul, este poporul moldovenesc pregătit pentru viața culturală, ori ba? Dacă este, apoi toată datoria alcătuirii acestei ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

... țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atât valurile apei, cu-atât țărmul parcă crește, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă... Ea se prinde ... tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și isvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre Și luceferii ce tremur așa reci prin negre ... capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu ...

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... amorul de Mihai Eminescu S-a dus amorul, un amic        Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic        Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin        Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin,        Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat        Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat,        Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu        Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău        Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați        Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați        Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs,        Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis,        Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești        De cum răsare ... nopți o mie una. Era un vis misterios        Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos        De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut        Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut        Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu

 

Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte

... luăm o sarcină destul de grea, dacă nu chiar covârșitoare față de forțele literare de cari dispunem. Știm că o atatre publicație trebuie să dea mai mult produceri proriu-zise decât dezbateri literare, oricât ar fi acestea de interesante. Asemenea, mai știm că puțini scriitori serioși de la noi, din deosebite cauze, fie politice, profesionale sau curat personale – atât de puțini scriitori și atât de multe cauze! – nu vor veni deocamdată cu noi; căci și republica literelor nu e scutită de animozități și lupte civile. Pentru aceea nici nu am încercat să ne adresăm la toți acei ... la lumină foaia noastră, sperând că o dreaptă linie de purtare profesională ne va atrage încetul cu încetul sprijinul publicului cult iubitor de literatură românească mai îngrijită, și că, astfel, vom avea doar cu vremea alături cu noi și pe alții, cari poate se vor pune în fruntea noastră, îndemnându-ne a păși cu mai multă încredere și făcând succesul acestei foi sigur și mai durabil. Cu

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul...

... amorul... de Mihai Eminescu S-a dus amorul, un amic Supus amândurora Deci cânturile mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați, Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători din moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare ... nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu

 

Ion Luca Caragiale - Om cu noroc

... a lăsat ea în urmă! "IREPARABILĂ PIERDERE PENTRU CEI CE RĂMÂN NECONSOLAȚI." Acestea sunt cuvintele negre și pline de durere ce le-am citit cu toții pe panglica lată a celei mai frumoase cunune cu violete de Parma, când au urmat tristul convoi. Iar pe cununa depusă de jalnicul soț era o vorbă și mai scurtă, și mai sfâșietoare: "MEMORIE ETERNĂ: GUVIDI DEZOLAT!" Mult a trecut de atunci și timpul, ca mai totdeauna, a alinat "eterna" durere, umplând încet-încet cu uitare golul ce-l lăsase în urmă-i încântătoarea pierdută. Când golul a fost cu desăvârșire umplut, amicul nostru Manolache s-a însurat a doua oară. Omul cu noroc! Aceasta, soția a doua, este tot așa de tânără și de frumoasă cum era odinioară răposata: iar cât despre tactul diplomatic, atât ... privește!" i-a obiectat doamna încruntându-se ca un copil răsfățat. Domnul Guvidi dete din umeri și-și urmă înainte citirea. "Îți place mult?... mult? a întrebat N... - Mai ...

 

Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...

... a cărei bătăi ascult; Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor, Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor, Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară... Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în ... dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură, Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar, Gândul meu să se-ncrețească pe-ncrețirea hainei tale, Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n ... e gând, Este însăși a mea viață azvârlită pe pământ. Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite, Ci ca sângele cu pieptul astfel ele-s înfrățite: Fără sânge nu-i viață, făr- de-amorul tău nu-s eu ­ Și o clipă fără tine chiar de ... cap în mână-l porți? De-aș muri înviu sub ochii-ți dintr-o sută de morți, Sărutarea gurii tale e ca fagurul de miere, Cu cât gura mea se-nfruptă cu atât mai

 

Vasile Alecsandri - Melodiile românești

... impresie mai vie și mai adâncă decât toate gambadele muzicale ce se aud azi în sălile de concert și de teatru și care sunt primite cu aplauze frenetice. Cântecele de lume (romanțele) sunt melodii făcute pe poezii mai noi și au mai tot acel caracter ca al baladelor. Ele se deosebesc de balade în aceea că, jucate cu un muvement mai iute, ele slujesc asemene ca arii de joc. Cântecele de joc sunt melodii înadins pentru dans. Dansul cel mai obișnuit în orașe este hora. La țară se joacă hora, jocul de brâu, călușarii etc. Hora să joacă astfel: dansatorii, atât oameni, cât și femei, al căror număr nu este mărginit, se apucă de mână și formează un cerc unde fiecare poate intra și ieși după ... piciorul în pământ. Această legănare grațioasă se cuvine mai cu seamă de a se exprima în muzică; de aceea trebuie să se apese mai mult baterea dintâi a fiecărei măsuri, iar a doua foarte puțin. Cu cât mișcările horei sunt line, egale și liniștite, întru atât cele ale jocului de brâu sunt vioaie și zgomotoase: dansatorii se țin cu

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II

... E pentru noi boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite, Când văd pre altul care mergea la târg cu sacul, Sau cela ce deunăzi vindea la lumânări, Ori plăcintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte, Iar vechea mea noblețe tânjește amărâtă, Și nu pot s-aduc țării nici cel mai mic folos! Din vremea Olgăi [2] încă avem strămoși magnați; De-atunce până astăzi ei fură tot în slujbe, Țiind cele-ntâi posturi ale împărăției ... ș-a sângelui dreptate. Pe când cucoșul cântă la revărsat de zori, Când soarele pe dealuri începe-a străluci, Strămoșii tăi cu oastea ieșeau la câmpul slavei, Iar tu subt adamască cu sufletul, cu trupul, Acufundat în pufuri sălbatic horăiești, Și tocmai dup-amiază deschizi umflații ochi, Tragi o căscare lungă, mai dormi înc-o bucată, Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; aștepți ca să-ți aducă Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc. Din așternut îndată drept la ... banii din pungă vei sfârși. De buzele viclene și vorbe dulci mă tem! Iar tu grăbești sosirea acestei vremi fatale, Căci cărțile pestrițe nu-ți mai ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire

... nătărăi, Care s-ar da bucuros că sunt secretari ai tăi. Cu toate-acestea acum dorința mea o ascult; Respectul numelui tău nu mă oprește mai mult, Și pare-ți bine sau rău, slobod din partea mea ești. Nu cercetez dacă-n rai, dacă în iad locuiești, La ce fel de munci ... avut, A zice că te-ai luptat abuzul să războiești; Nu, temelia-ai surpat în dogmele creștinești. A! dacă talentul tău, mai bine-ntrebuințat, Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi înarmat! Dacă pe drepți întărind, pe răi ai fi îngrozit, Îngerii numele tău ... publicul de noi toți. Amestecul întâmplat în limbile omenești, Când s-a zidit acel turn, în vremile păgânești, N-a fost atât de pestriț, n-a putut fi mai ciudat Decât acel ce aici urmează neîncetat. Uniți am face ceva, am fi de vreun folos: Avem un dialect bun, ușor și mlădios; În el ... Cu un articol semeț, cu un pronume ciudat; Pronume,-articole lungi care sufletul ți-l scot, Și seamănă când pâșesc suita unui despot. Dar ce mai

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CU ATÂT MAI MULT

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CU ATÂT MAI MULT.

CÂT

... IV ) câți , - te , pron . ( V ) câturi , s . n . I. Conj . 1. ( Introduce propoziții temporale ) În timpul în care . . . , atâta timp , până când . . . Se poartă frumos cu mine cât știe că - i sunt de folos . 2. ( Introduce propoziții modale sau atributive ) În măsura , în gradul în care . . . Venea cât putea mai repede . 3. ( Înv . și pop . ; introduce propoziții consecutive ) Încât , de , că . Gemea cât îți era mai mare mila . 4. ( Introduce propoziții concesive ) Deși , cu toate că , oricât . Cât era de reținut , tot mai izbucnea uneori . 5. ( Introduce propoziții completive directe ) Am plătit cât nu face . 6. ( Introduce propoziții adversative ) Ci , mai ales . Nu era atât de strâmt , cât incomod . 7. ( În corelație cu sine însuși ; introduce propoziții copulative eliptice ) Când . . . când . . . , și . . . și . . . II. Prep . ( Folosit în comparații ) Ca , precum , asemenea cu . . . Copacul era înalt cât casa . III. Adv . 1. ( În propoziții independente exclamative sau interogative ) În ce măsură , în ce grad ; în ce durată ( mare ) de ... bine a cântat ! Cât l - am așteptat ! 2. ( Corelativ , în expr . ) Atât . . . . cât . . . = în același grad , număr , în aceeași măsură etc . ca și . . . Atât . . . , cât și . . . = și . . . , și ; nu numai . . . , ci ( și ) . . . Cu cât . . . cu ...

 

VÂRTOS

... VÂRTÓS , - OÁSĂ , vârtoși , - oase , adj . , adv . I. Adj . 1. Puternic , voinic , viguros , robust . 2. Tare , des , îndesat , solid , dur , dens , compact . II. Adv . 1. Cu putere , cu forță , cu tărie , zdravăn . 2. ( La comparativ ) Mai ales , mai cu seamă , mai mult , cu atât mai mult

 

DAR

... primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ... 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de ...

 

AȘA

... astfel . 2. În același fel , în același mod . Așa să faci și tu . 3. Chiar precum se spune ; întocmai , exact . Ai să faci așa ? 4. Atât de . . . Te uiți așa de trist ! 5. ( Cu sensul reieșind din context ) a ) La întâmplare , la nimereală , într - o doară . Vorbește și el așa . b ) După bunul plac , oricum . Am vrut ... din senin ; pe nesimțite , fără ași da seama . I - a venit așa un gând II. Adj . invar . ( Precedă substantivul ) Asemenea , atare . . . ; care este atât de mare , de mult , de frumos etc . Așa nuntă mai